VIATA » Razboi si pace


BACK

UEFA nu e UE


Cred ca la Copenhaga s-a intamplat ceva mai grav decat un complot. Romania intreaga vorbeste acum cu furie, chiar cu ura, despre lucratura: UEFA, Johansson, berea Carlsberg, Portugalia, turistii danezi. Romania - o tara amarata... si la capatul lantului mutra de peste congelat a arbitrului elvetian Urs Meier. Ne simtim victime ale intereselor occidentale care s-au increngat peste capul nostru, sufocandu-ne. Ar fi revoltator, ar fi trist, ar fi dezgustator sa fie asa, dar va propun o ipoteza si mai greu de suportat: singurul personaj vizibil din acest scenariu, varful aisbergului, Urs Meier a facut ce a facut nu pentru ca a fost mituit, nu pentru ca era inteles cu cineva, ci dintr-un sincer dispret, dintr-o pura, poate chiar instinctiva antipatie a unui cetatean din inima Europei Occidentale fata de romani. Mai mult decat penalty-ul inventat cu un cinism rar intalnit, mai mult decat refuzul de a-l elimina pe Gronkjaer, care l-a lovit pe Stoican, mai mult decat prelungirea frauduloasa a meciului cu zeci de secunde, ceea ce am simtit tot timpul si m-a durut a fost faptul ca elvetianului parca ii putea de cate ori era silit sa se apropie de jucatorii romani. Era limpede ca, oricat de bine am juca, noi suntem niste maimute talentate din Est care nu pot emite pretentia sa fie considerate oameni doar pentru ca stiu sa dea cu piciorul in minge. Suntem tiganii de romani care nu se pot compara cu arienii blonzi ai Nordului si, prin urmare, nu se face sa castige. N-avem ce cauta in Europa. Urs Meier nu e decat un exponent al parerii despre romani care poate fi intalnita la nivelul publicului in tot Occidentul, precum si printre vecinii nostri din Europa de Est. Suntem o natie dezagreabila pentru inspaimantator de multa lume si nu pentru ca ne invidiaza. Daca ar fi vorba despre un complot, despre interese financiare, asta ar insemna o conjunctura, o situatie care vine si se duce, daca e vorba de o perceptie la nivelul cetateanului din Vest, asta ramane si apasa. Nici macar nu pot sa spun ca nu-l inteleg pe domnul Meier: pana si parerea romanilor lucizi despre noi insine e destul de proasta. Inacceptabil e altceva: Elvetia e tara preciziei si corectitudinii, tara ceasurilor perfecte si a celor mai sigure banci din lume - timpul si banii, simbolurile esentiale ale civilizatiei Westului. Este teribil ca un oficial elvetian sa faca uitat cronometrul, sa-si lase dispretul sa se transforme in incorectitudine. Exista o singura explicatie: cu suboamenii nu e nevoie sa fii corect... Sa ne intelegem: cred ca Romania putea castiga acest meci cu tot cu Urs Meier. Marea, cronica problema a nationalei noastre este, dupa plecarea lui Hagi, absenta unui conducator de joc. Avem individualitati remarcabile: cele doua goluri au fost marcate prin actiuni personale ale profesionistilor de clasa europeana Mutu si Pancu. In prima repriza insa, echipa a fost rupta la mijloc, s-a iesit spre atac mereu cu pasa lunga pe sus, usor de blocat de masivii danezi, lipsind omul care sa angajeze varfurile in adancime prin combinatii la firul ierbii. Dupa ce am ajuns la 2-1, acest cap limpede era absolut necesar ca sa culce mingea, sa linisteasca jocul, sa forteze posesia prin pase scurte si protejarea balonului. Daca tanarul si talentatul Bratu n-a fost in stare, singur cu portarul danez, la 16 m, in pozitie aproape centrala, sa dribleze lung spre dreapta si sa trimita apoi mingea in plasa cu latul, ca la antrenament, la cornerul obtinut trebuia sa intervina capul limpede. Dorinel Munteanu, jucator admirabil, dar care dovedeste inca o data ca nu e un conducator de joc, a ales, asa cum a observat Mircea Lucescu, cea mai infiorator de proasta solutie: a centrat in careu si taman in bratele lui Sorensen, care a degajat imediat, relansand atacul danez din care, pana la urma, am primit golul fatal. Un conducator de joc autentic ar fi executat corner scurt, cerand om la combinatie la marginea terenului, unde mingea putea fi tinuta fortandu-se faulturi, auturi etc., pana cand Urs Meier era silit sa fluiere. Ca sa nu mai vorbim de constatarea de bun simt ca, daca jucam altfel acasa cu Danemarca si Norvegia, n-am fi ajuns sa atarnam de fluierul elvetianului. Dar e greu sa mai spui astfel de lucruri milioanelor de romani furiosi. Nimic nu-i poate impiedica acum sa creada ca Urs Meier inseamna Occidentul, Uniunea Europeana, Bruxellesul, integrarea... Toate discursurile lui Adrian Nastase si Mircea Geoana nu pot contrabalansa hotia pe fata a lui Meier. Toate personajele care vorbesc despre romani ca despre niste hoti mici si simpatici, asupriti de marii talhari ai Vestului care ne baga paie in ochi in vreme ce cu barnele din ochii lor se poate inalta o pereche de vile, castiga acum capital electoral. Asteptam de la Vest nu numai investitori straini, ci si ancora unui model moral, de civilizatie, in conditiile in care in Romania insasi ideea de model este compromisa. Si cand primim in schimb o nedreptate strigatoare la cer, raspunsul nu poate fi decat manie, frustrare, ostilitate, inchidere in sine, izolare... Ce pot sa mai spun, sa mai sper, cand eu insumi ma simt batjocorit, calcat in picioare, cand nu-mi pot stapani indignarea si tristetea? Doar atat: chiar daca cetateanului european nu-i suntem simpatici, exista la nivelul cancelariilor politice ale Occidentului suficienta bunavointa in a integra Romania. Ca nu avem voie sa parasim terenul si ca trebuie sa ne jucam meciul pana la capat. Ca Urs Meier nu e Gunter Verheugen. Ca UEFA nu e UE.

Cristian Tudor POPESCU



BACK