VIATA » Razboi si pace


BACK

revista

Revista revistelor culturale

Interim
  • Destinul iugoslav"

Dupa un numar exceptional, abordand o tema ce ramane in continuare la ordinea zilei: Contestarea lui Calinescu", revista Caiete critice" (al carei colegiu redactional s-a rarit cu cateva nume, dar, observ, s-a imbogatit cu un nume nou: Dinu Sararu), ataca" din nou subiecte arzatoare. Dosarul acestui numar este: Destinul iugoslav". Redactia precizeaza ca facem o exceptie in programul revistei noastre cu acest numar triplu (10-12/1999 - n.n.): fara a parasi cultura, introducem in interiorul ei o tema care depaseste in mod vizibil cultura. Este vorba de Kosovo, de confruntarile interetnice, de interventiile in forta ale comunitatii internationale sub comanda NATO si, evident, de consecintele politice, morale, economice si, in chip inevitabil, culturale in Sudul si Nordul Dunarii in urma acestor evenimente tragice, care au divizat opinia publica din regiune. Intelectualii romani n-au ramas neutri in aceasta problema si cine a urmarit presa scrisa si vorbita din perioada martie-iunie a putut constata ca, in timp ce unii au aplaudat interventia fortelor NATO si au considerat ca ea reprezinta o forma eficienta a noii strategii mondiale, altii (nu putini) au fost si sunt inca de parere ca o injustitie nu se inlatura cu o alta injustitie mai mare si ca principiile dreptului international au fost incalcate. Revista Caiete critice" atrage atentia ca nu-si propune sa rediscute aceste optiuni strategice si politice, de altfel nici nu are competenta necesara, isi propune ceva mai simplu si mai aproape de preocuparile ei: sa testeze opinia intelectuala romaneasca si internationala". Caiete critice" este, mi se pare, singura publicatie de la noi care intreprinde acest test. In acest sens, ea continua o traditie ilustra, aceea a anchetelor pe care Constantin Radulescu-Motru le facea in Noua revista romana" pe marginea subiectelor fierbinti de atunci, intre care, ca si acum, chestiunea evreiasca" ori problema balcanica". Elita intelectuala din Romania si din Europa raspundea intrebarii pe care Motru o expedia sub forma unor scrisori intelectualilor si oamenilor politici. Publicate, aceste anchete raman ca documente ale unor situatii istorice si stari de spirit pe care efemerii oameni politici care conduc la un moment dat ar face bine - dar nu fac! - sa le citeasca inainte de a lua decizii in situatii complexe, dar care intr-o forma sau alta se repeta la anumite intervale. Ca si acum cu recenta criza din Balcani". Din pacate insa, constata redactia Caietelor critice", oamenii politici care vorbesc in ancheta sunt putini, foarte putini", iar cei ce lipsesc dintre intelectuali n-au avut timp sa raspunda la intrebarile noastre sau n-au vrut, pur si simplu, sa-si asume responsabilitatea unei opinii". O cauza ar mai fi chiar in divizarea accentuata a opiniilor in lumea intelectuala, cu privire la acest eveniment tragic, dar si la altele. Si, inca, aceasta divizare n-ar fi, in sine, un aspect blamabil: regretabil este ca diferenta opiniilor conduce la intoleranta si exclusivism, la excomunicari" si la blocarea parerii adverse. Ancheta Caietelor critice", deschisa oricaror pareri, trece de acest obstacol, publicand ceea ce a primit.

  • Refuzul de a pleca capul"

La cele 5 intrebari ale anchetei, publicata sub titlul Serbia, o cultura ranita", raspund: Dan Berindei, Razvan Theodorescu, Dan Grigorescu, Caius Traian Dragomir, Slavomir Gvozdenovic, Liviu Ioan Stoiciu, Tudor Dumitru Savu, Viorel Stirbu, Ionut Gherasim, Lucian Pavel, Paul Dugneanu, Anghel Dumbraveanu, Daniel Cristea-Enache, Razvan Voncu, Eugen Simion. Culpa sarbilor" in istoria secolului nostru - spune istoricul Dan Berindei - consta mai ales in refuzul de a pleca capul. Este o idee ce revine in raspunsurile la ancheta Caietelor critice". Culpa sarbilor e numai una - arata Slavomir Gvozdenovic - ca au avut casa in mijlocul marelui drum, de fapt s-au gasit in drumul unora care ar fi dorit mai degraba sa transfere Europa in curtea lor personala". Dupa Liviu Ioan Stoiciu, culpa sarbilor" consta in existenta lor ca natiune si identitate", in mandria" lor de popor reactiv" si neresemnat. Tudor Dumitru Savu, care zice ca si eu sunt sarb", crede ca trecatoarea putere politica din Romania si, in primul rand Presedintia, Ministerul de Externe si Guvernul s-au purtat ca niste vechili", in vreme ce sondajele arata ca peste 85% dintre romani dezaproba interventia militara in Iugoslavia. La granita - scrie acelasi autor - sarbii si romanii isi spun cuscre!" - ceea ce va sa insemne ca fiii lor sunt casatoriti. Este cea mai frumoasa metafora a prieteniei dintre cele doua popoare care nu au nimic de impartit". In ochii lui Daniel Cristea-Enache, Culpa sarbilor, in secolul XX, este aceea de a se fi impotrivit, cu egala indarjire, fortelor care au incercat sa le impuna ceva - orice. Ceea ce nu inseamna, fireste, ca ei au avut si au automat dreptatea de partea lor, in tot ce au facut. Nimeni nu e usa de biserica, iar sarbii, aprigi si avand ceva din maximalismul rusilor, cu atat mai putin. Cred insa ca ei au fost, de fiecare data (si impotriva lui Hitler, si impotriva lui Stalin, si impotriva fortei multinationale a blocului NATO), mai indreptatiti decat adversarii lor. Iar faptul ca dreptatea lor a fost infatisata ca nationalism comunist, iar dreptatea cu ghilimele a celorlalti - ca nazuinta spre democratie si capitalism, acest cantar vizibil si penibil masluit nu poate duce, in viitor, decat la situatii la fel de ciudate". Cand strambatatea (ca s-o numesc fara inconjur) vine tocmai dinspre Vestul la care te-ai uitat, atatia ani, ca la un ideal, cand tocmai cea mai liberala tara din zona comunista" a continentului este bombardata metodic si de avioanele liberalismului si democratiei, iar in Transnistria - de pilda - comunistii declarati si foarte mandri de ceea ce fac sunt lasati in pace", sa-si dezvolte aberantul lor stat in stat, cand toate acestea se intampla, incepi sa nu mai ai repere. (...) Romania a actionat cum stim cu totii ca a actionat, si a primit, in urma atitudinii ei, ceea ce stim cu totii ca a primit. Ceva ma face sa cred ca a ajuns sa fie dispretuita de ambele parti - dar poate ca e doar o impresie, una nefondata". Daca e sa vorbim de o «culpa genetica» - spune si Razvan Voncu - este aceea a insubordonarii. Si in Imperiul Otoman, si in cel habsburgic, si in blocul socialist sarbii nu s-au supus invadatorilor si si-au aparat patria, iar cand nu au mai avut ce apara, si-au aparat demnitatea de oameni liberi si de fapturi ale lui Dumnezeu (...) Pana la urma, deci, singura culpa a sarbilor ar fi aceea ca sunt. Si, exact cum s-a intamplat cu evreii in al doilea razboi mondial, totalitarismul mondialist al NATO a incercat anihilarea sarbilor ca sarbi". Recunoscand cu deplina sinceritate ca nu am pregatirea necesara", Dan Grigorescu spune in modestul" sau raspuns: Ce am putut intelege, de pilda, din evenimentele petrecute in Kosovo e ca ele ne pun in fata unor principii pe care se cladeste o noua ordine politica; anume ca oricine aspira la instaurarea unei justitii morale are dreptul sa intervina oricand, oriunde si cu orice mijloace pentru a-si impune convingerile. Singura conditie e sa fie sigur ca e mai puternic decat cel impotriva caruia s-a hotarat sa actioneze". Mai abilitat in stiinta si filozofia politicii, Caius Traian Dragomir pleaca de la Hegel (tragedia nu este conflictul dintre dreptate si nedreptate, ci conflictul dintre dreptate si dreptate") si Sun Tzu, care a spus, acum doua mii cinci sute de ani, ca Teritoriul este baza statului": dar azi, aceasta teza care a dominat politica lumii nu este un principiu de drept, ci un deziderat caruia unii ii pot impune respectarea, iar altii nu. Dreptul statelor a intrat in conflict cu dreptul persoanelor". Iar daca un grup de persoane va sa se separe in statul lor propriu, ca stat in stat, o poate face: Caius Traian Dragomir da drept exemplu vointa cetatenilor din Porto-Rico de a se bucura nu de independenta, ci de un statut colonial, devenind al cincizeci si unulea stat al Statelor Unite, pentru ca daca cetatenii americani platesc impozite si, eventual, merg la razboi", in schimb populatia unei colonii americane este scutita de asa ceva". De aceea portoricanii vor sa aiba statut de colonie americana". Exemplul nu mi se pare din cale afara de nimerit, fie si din pricina distantei geografice dintre Romania si Porto-Rico. Referitor la "culpa sarbilor", Razvan Theodorescu vine cu o viziune sensibil diferita de a altora: "Demonizarea" sarbeasca de catre Occident tine de o "culpa" care ar putea fi atribuita, partial, si romanilor, putina stiinta a unei bune propagande, in fata alteia, exacerbata, a unor natiuni vecine care sunt legate de aria apuseana prin cultura si, mai ales, prin confesiune. "Culpa" sarbilor, ca si a romanilor, este aceea ca sunt ortodocsi, ca participa la un sistem de valori a carui europenitate este indiscutabila, dar care este marcata de apartenenta la Orientul bizantin, turcesc si rusesc. Pe de alta parte, trebuie recunoscut ca politica sarbeasca dintotdeauna a dublat intransigenta eroica si militanta cu o violenta uneori sangeroasa, pe care nimeni nu o poate nega (...) Simplu spus, sarbul, croatul, bosniacul sunt printre europenii cu sange fierbinte care nu glumesc deloc cu libertatea lor. Si asta cu "orice risc". Un raspuns fara echivoc si strabatut de acel adanc bun simt al intelectualului umanist care judeca realitatea faptelor fara sa recurga sofistic, in fata tragediei, la o pretentioasa bibliografie "filozofica" (Hegel, Sun-Tzu etc...) ii apartine criticului literar Eugen Simion: "Pe scurt, nici o agresiune nu este legitima si nu este scuzabila de nimeni si din nici o parte. Kosovo marcheaza, dupa parerea mea, nu victoria comunitatii internationale, ci infrangerea spiritului de toleranta si a diplomatiei internationale. Un fenomen care a produs un veritabil cosmar in Balcani. Aproape toate principiile spiritului european au fost puse in discutie. Daca numai bombele impun adevarul in Europa care a inventat democratia si drepturile omului, atunci - vorba capitanului din proza lui Dostoievski - ce fel de europeni suntem noi?!". Din nefericire, arata Eugen Simion, Kosovo marcheaza nu doar infrangerea diplomatiei internationale, ci si a celei romanesti: "Au aparut dileme false (ori european, ori de partea sarbilor), lozinci demagogice (ori cu Belarus, ori cu comunitatea tarilor democratice), ministrul nostru de externe a dovedit un zel absolut pagubos in aceasta privinta. A confundat diplomatia cu eseistica si n-a fost bine pentru Romania". Culpa sarbilor? "Sarbii au stat mult timp (cate sute de ani?) sub turci. Ei si-au castigat greu independenta si, cand si-au castigat-o, au aparat-o cu dintii. Asa se explica "nationalismul" si caracterul lor razboinic de care sunt mereu acuzati. In secolul nostru, ei s-au impotrivit, curajos, hitlerismului si stalinismului, ceea ce n-a facut, de pilda, Franta sau n-a putut sa faca. Generalul De Gaulle crede ca nemtii au pierdut al doilea razboi mondial datorita sarbilor: sarbii "i-au incurcat" cateva luni si, in loc sa atace Uniunea Sovietica in martie, au atacat-o spre sfarsitul verii. A venit, atunci, iarna peste ei. Sunt intoleranti sarbii cu alte comunitati? Poate. Dar, inca o data, intoleranta nu se trateaza cu o intoleranta mai bine echipata".

  • O dilema mincinoasa

Tragedia din Kosovo si agresiunea armata contra Serbiei a alertat opinia publica internationala, iar pe intelectuali i-a divizat in tabere opuse. Intre scriitori din diferite tari si factorii de decizie politica din acele tari s-au ivit dezacorduri flagrante. "Sunt de domeniul evidentei - spunea Slobodan Rakitic, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Serbia - discordantele intre ceea ce spune scriitorul de talie mondiala Harold Pinter si premierul britanic Tony Blair, intre scriitorul german Handke si cancelarul german Schroeder, intre lingvistul si sociologul american Noam Chomsky si presedintele american Bill Clinton, intre scriitorul francez Patrick Besson si presedintele Frantei, Jacques Chirac". Sa vedem (citim) si ce au spus acesti scriitori si intelectuali americani si europeni.

Harold Pinter: "Actiunea NATO e prost gandita, prost chibzuita, gresit evaluata, gresit calculata, catastrofala. Ea este, de asemenea, nelegala si probabil reprezinta ultimul cui in sicriul ONU. Justificarea pentru aceasta actiune - "puncte de vedere umanitare" - desigur este un banc prost. Ea demonstreaza, de asemenea, fatarnicia extraordinara a SUA si a Angliei. Sanctiunile impuse Irakului, dirijate de catre ambele tari, au ucis aproape un milion de copii irakieni. Acesta este un genocid clar - fara nici un fel de echivoc". Scriitorul american are cuvinte grele pentru conducerea tarii lui: "Politica americana se poate defini astfel: «Pupa-ma in fund, sau iti sparg capul!»". Milosevici a refuzat sa pupe-n fund America si de aceea Clinton le sparge capul sarbilor (nu lui Milosevici), cu urmari catastrofale pentru toti cei din Kosmet."

Norman Mailer: Sarbul obisnuit, pana la urma, nu a avut de-a face cu acest razboi mai mult decat kosovarul obisnuit. Haosul, cu toate acestea, a fost instalat peste haos si nu a existat nici un plan pentru incheierea razboiului. Doar sperante, plus aroganta si inconstienta in expunerea de catre NATO a bunelor sale motive. Din acest motiv, n-ar trebui oare sa privim mai indeaproape ratiunile personale ale lui Clinton? Tinand cont cat de mult a fost el rusinat de scandalul sanctionarii de catre Congres, este greu sa nu credem ca, pe langa motivul marturisit ca trebuie sa luptam impotriva genocidului oriunde ar fi, este posibil sa fi intentionat si sa-si imbunatateasca imaginea media. (Intr-adevar, a reusit asta). Pe de alta parte, aceleasi amanunte ale sanctionarii au murdarit presedintia atat de mult, incat Clinton nu le putea cere americanilor sa verse sange. Deci, a trebuit sa mute taraba in alta parte. Vom bombarda, a spus (...) A bombarda, insa, inseamna represiune. Daca bombardamentul este efectuat cu ideea ca sangele nostru nu trebuie varsat, este obscen. In general, oamenii care sunt bombardati nu-l vor ierta niciodata pe agresor. Cu greu ne putem dori sa meditam la detestarea Americii, pe care o semanam in toate bietele popoare ale lumii...".

Jose Saramago, laureat al premiului Nobel: In tragedia balcanica exista deja un pagubit - Europa. Nu e posibil ca o alianta, creata pentru aparare, sa intreprinda un razboi neanuntat, sa bombardeze numai de dragul bombardarii, si aceasta in vazul politicienilor europeni neputinciosi si al europenilor indiferenti, carora le-a fost rapita chiar si posibilitatea de a se indigna".

Noam Chomsky: Dar ce trebuie facut in Kosovo? Nu exista raspuns la aceasta intrebare. Strategia americana actuala este de a actiona la nesfarsit, de a bombarda fara ragaz. De a ridica violenta la un asemenea nivel incat loviturile aeriene sa ramana singura posibilitate de rezolvare a problemei. Privind in viitor, consecintele sunt imprevizibile (...) In primul rand as sublinia minciuna argumentului: Nu putem sa mai stam si sa privim cum se continua violentele". Este o dilema mincinoasa, falsa. Procedeul real ar fi principiul lui Hipocrate: A actiona fara a rani". Daca nu se poate astfel, mai bine nu mai actionati in nici un fel. Diplomatia si tratativele nu se epuizeaza niciodata".

Tvetan Todorov: Care este scopul politic al actiunii intreprinse in Iugoslavia? De a se asigura drepturile minoritatilor etnice, de a se face mai armonioasa viata comuna a populatiei de diferite culturi, traditii, credinte. Daca inaintea inceperii ostilitatilor au existat incertitudini, acum nu mai exista indoiala: bombardarea unei parti a populatiei in numele drepturilor alteia nu poate contribuui la convietuirea lor viitoare pasnica. Un asemenea act poate doar sa reinvie intoleranta si sa lase rani adanci, carora le va trebui multa vreme pentru a se vindeca. Aceste mijloace nu duc spre scopul amintit. Dar oare au existat altele? (...) Adam Smith spunea: Nu-mi astept cina prin bunavointa macelarului meu, ci din grija lui pentru interesul personal!". Morcovul poate fi mai convingator decat batul. Intoleranta dispare cand nu mai serveste la nimic. Daca in viata pot sa ma dezvolt, nu-mi mai este necesara acea slaba consolare: ideea ca apartin comunitatii musulmane, sau crestine, sau sarbilor, sau albanezilor. Tarile balcanice - Iugoslavia, Macedonia, Albania, Bulgaria, Romania - sunt intr-o situatie economica ingrozitoare (...) Noul Plan Marshall ar trebui sa irige" aceste tari, sa dea posibilitatea populatiei acestora sa zareasca lumina de la capatul tunelului si sa-si afle sensul vietii. Atunci, conducatorii fanatici sau cinici nu vor mai avea nici un sens, vor fi anacronici si vor disparea de la sine. Costa oare scump aceasta? Desigur, dar Europa si America deja cheltuie acesti bani pentru a produce avioane, rachete si bombe, pentru a inarma soldati si a-i ajuta pe refugiati. Este mai bine ca aceste tari sa fie acoperite cu dolari, decat de bombe, pentru care trebuie dolari, de asemenea. Nenorocirea acestei solutii este ca nu ne vom mai putea proclama invingatori ai raului absolut, ai diavolului, ai monstrilor cu chip uman, ca nu vom mai putea sa ne mandrim ca suntem in acelasi timp intruchiparea dreptatii si a puterii. Dar am putea sa ne obisnuim si cu aceasta".

In acelasi excelent numar al Caietelor critice" sunt semnalate si analizate opere ale scriitorilor sarbi: Milorad Pavic, Matija Beckovic, Moma Dimic, Slobodan Rkitic, Adam Puslojic, Radomir Audric s.a. semneaza articole, opinii, interviuri.



Copyright S.C. ADEVARUL S.A., Piata Presei Libere 1, Bucuresti, Romania - All rights reserved


BACK