VIATA » Razboi si pace


BACK

ciociosan

Ciociosan

de Cristian Tudor POPESCU

Intrucat japonezii m-au azvarlit intr-un hotel de 5 stele, aratam ca dracu cu blugii, geaca de piele si caciulia mea neagra de terorist irlandez printre statuile la costum si-n culcare si-n sculare, cu briefcase-ul legat de mana, avansand fara zgomot pe coridoarele de plus. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns WC-ul cu microprocesor din baia camerei de hotel, care te spala, te dezmiarda, te usuca cu feonul, un oficial japonez m-a invitat la cina intr-un restaurant in care un pahar de suc de portocale costa cat iau eu pe vreo patru editoriale. Un stol de japoneze dichisite zburdau in jurul separeului nostru, toate numai zambet si ciripit din cap pana in picioare. Figura uneia mai coapte, cam intre 30 si 45 de ani - intre aceste limite e greu sa spui exact ce varsta are o japoneza - mi s-a lipit instantaneu de retina: trasaturi fragile, un aer vag de tristete, riduri usoare in coltul ochilor, care o prindeau, de altfel, foarte bine, gura superb conturata, incremenita intr-un suras fara tinta. Secole de Japonie imperiala se ghiceau in aceasta ospatarita de lux. Se misca de parca ar fi lunecat pe perna magnetica, depunand bolurile cu mancare pe masa ca pe niste ofrande in templu.

N-am vazut cum a rasturnat paharul cu ceai, am vazut doar reflectarea dezastrului pe chipul ei. Nici fata ofiterului de cart de pe Titanic in momentul ciocnirii cu aisbergul nu s-ar fi putut compara cu masca de spaima si deznadejde pe care am avut-o in fata ochilor. O durere aproape animalica o facea pe Ciociosan sa tanguie niste scuze, frecand in nestire cracul demnitarului cu servetul de masa. Ca din pamant au aparut doi insi in costume negre impecabile, aducand a gestapovisti, si au inceput sa turuie in japoneza cu oficialul. La vederea lor, femeia a inlemnit cu gura stramba. Cred ca nici daca i-ar fi murit copilul nu s-ar fi putut citi atata disperare pe fata ei. Eu, unul, daca as fi fost in locul stabului, imi turnam si celalalt pahar cu ceai pe pantaloni, numai sa n-o mai vad chinuindu-se; el, in schimb, privea fix in peretele de bambus, cu o expresie de peste congelat. Unul dintre gestapovisti a suierat ceva scurt, printre dinti, si femeia s-a retras aplecata la 90 de grade, gemand usor.

Intors in camera, am urinat in cada.


Copyright S.C. ADEVARUL S.A., Piata Presei Libere 1, Bucuresti, Romania - All rights reserved


BACK