VIATA » Razboi si pace


BACK

Calai fara cagula

de Cristian Tudor Popescu

           O piatra aruncata intr-un ecran de computer - aceasta a fost prima imagine pe care mi-a conturat-o in minte 11 septembrie 2001. De o parte, America tehnologizata, organizata si bine luminata, de cealalta, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumaratele fotografii ale torturilor si umilintelor de necrezut la care au fost supusi prizonierii irakieni de catre militari americani in uniforma, ce dracu sa-mi mai treaca prin cap? O maimuta turbata, cu casca de camuflaj, ranjind tridimensional, cu botul plin de sange, in culori de mare rezolutie si contrast, de pe ecranul aceluiasi calculator?
           Filmele americane ne-au invatat decenii de-a randul ca soldatul sau politistul sau pompierul, omul in uniforma USA, este viteaz si drept, dur cu dusmanul, dar amic al vaduvei si orfanului, al celor lipsiti de aparare - aproape ca disparutul soldat sovietic. N-am crezut niciodata in genul acesta de propaganda. Nicaieri in lume, Armata nu e Armata Salvarii, viata militara e brutala, cruda si cinica adesea, orice regiment isi are durii lui. Pe soldatul american mi-l imaginam ca pe un soi de cyborg tehnologizat pana in dinti, eficient si nemilos, gata sa ucida sau sa crute pe cineva, dupa cum suna ordinul in "scoica" din ureche. In nici un caz insa ca pe un tortionar pervers, pasionat de cruzimea gratuita, de umilirea extrema a fiintei umane. Ca pe un criminal. Adevaratul soldat ucide, cand i-o cere meseria, dar nu e criminal. El actioneaza totdeauna sub semnul respectarii ordinului, al disciplinei. Or, ceea ce se sforteaza acum sa ne convinga omul-armata, ministrul american de razboi Rumsfeld, e ca "ce s-a petrecut in inchisoarea Abu Ghraib nu corespunde valorilor natiunii noastre, nu corespunde educatiei noastre militare si este fundamental ne-american". Adica, vezi Doamne, niste dezaxati s-au manifestat de capul lor, intamplator in serviciu comandat USA. Daca exista ceva fundamental ne-american in aceasta sinistra poveste, atunci e chiar atitudinea lui Donald Rumsfeld. Cum era si normal, el a fost cat se poate de bine informat, de la bun inceput, in legatura cu tratamentele aplicate prizonierilor irakieni. Ofiteri superiori ai serviciilor de informatii au recomandat astfel de "inmuieri" ale detinutilor inainte de interogatorii si i-au felicitat pe gardienii militari care le-au pus in practica. Un sergent, Chip Frederick, si un general de brigada, o femeie, Janice Karpinski, acuzati pentru maltratarea detinutilor, spun ca ei sunt doar tapi ispasitori, ordinele pentru "proceduri speciale" de interogatoriu venind direct de la conducerea superioara a armatei. Un raport intern secret al US Army, semnat de generalul Antonio Taguba, vorbeste despre colapsul structurilor de comanda din inchisorile administrate de americani, despre practicile abuzive comandate de CIA. 60% dintre detinutii irakieni chinuiti si ucisi nu se faceau vinovati de nimic, erau civili ridicati la nimereala de pe strada, afirma acelasi raport... Barbati obligati sa se masturbeze in fata camerelor de filmat, imbracati in lenjerie de dama, legati cu cabluri electrice de penis, muscati de caini de atac special antrenati. Un copil violat de un soldat. O batrana irakiana de 70 de ani, pusa in patru labe si calarita de soldatii americani. Civili irakieni impuscati din elicopter. Alte seturi de fotografii arata atrocitati asemanatoare comise de militari britanici. Trei militari americani, sgt. Mike Sindar si soldatii Ramon Leal si David Bischel, declara ca astfel de comportamente agresive sunt foarte raspandite in randurile armatei americane. Pentagonul insusi recunoaste moartea a 25 de detinuti in urma torturilor si batailor. Si toate acestea nu s-au petrecut nicidecum in secret, pe intuneric, cu cagule pe fata - dimpotriva, militarii USA si UK au umilit, au torturat, au violat, au ucis la vedere, intr-o veselie, sub obiectivele camerelor video si aparatelor foto - cagule li s-au pus nenorocitilor de prizonieri... Iar mr. Rumsfeld, impreuna cu alti responsabili din conducerea Armatei, n-au avut alta preocupare decat sa inabuse totul, fie si in sange.
           Canalul de televiziune CBS a fost supus unor presiuni directe de la Pentagon pentru a nu da publicitatii cutremuratoarele fotografii. Iata insa ca ele au aparut si acesta este, din fericire, un lucru fundamental american. Libertatea presei inca nu e vorba goala in USA. In ciuda previzibilului scandal de proportii care ii explodeaza lui Bush in plina fata in an electoral, determinandu-l sa ceara scuze intregii lumi, presa si-a facut datoria. Din pacate insa, si aceste atrocitati fac parte din substanta Americii. Pentru multi, pentru prea multi americani, ele reprezinta niste "valori". Daca am fi auzit despre o organizatie extremista americana de tip Ku Klux Klan care ar fi sechestrat, maltratat si ucis irakieni sau musulmani de orice nationalitate pe teritoriul SUA, asta nu era o stire de pagina intai. Dispretul fata de oamenii altor rase si religii decat WASP (alb, anglo-saxon, protestant) n-a disparut. Dimpotriva, de cand America e singura superputere a lumii, el s-a extins, s-a rafinat si nu se manifesta doar la nivelul gruparilor ilegale. In intreaga administratie Bush, cu George W. in cap, se simte acest dispret fata de natiunile inferioare. Inferior pentru dl. Rumsfeld, cel care considera Europa "un mare teren imobiliar", inseamna neamerican. Ce atata tevatura pentru niste porci de irakieni?, isi spune de fapt, injurand in sinea sa, acest pistolar politic. Pentru africano-americana Condoleezza Rice, cea care crede ca e bine ca numai SUA sa detina arma atomica si sa faca ordine pe Pamant, multi dintre cetatenii planetei, indiferent de culoarea pielii, nu pot fi altceva decat niste "negri murdari". Iar dl. Bush... Dupa ce s-a facut in mod tragic de rahat la nivel mondial, cu grotescul pretext al armelor de distrugere in masa ale lui Saddam, pentru a invada musai Irakul, "bunul George" nu mai are acum ca justificare nici macar cruzimea regimului lui Saddam fata de irakieni - inchisoarea Abu Ghraib, electrozii, mesele de tortura au ramas aceleasi, s-au schimbat doar calaii... Oare cati insi din intreaga lume musul mana, care pana acum erau moderati sau neutri, s-au transformat in dusmani ai Americii, in posibili teroristi, vazand ce se intampla in Irak?
           Cat despre Irak, cred ca America nu mai are ce cauta acolo, daca a avut vreodata. Asa-zisul rol pacifist, civilizator al americanilor devine subiect de bancuri macabre. Si nu numai pentru irakieni. Iata, de pilda, eu, romanul Popescu, cred ca ce-au facut militarii americani in Irak este un simptom al acutizarii spre paranoia a complexului de superioritate planetara care bantuie America. Dar ce conteaza ce spune un roman, prea batran ca sa fie adoptat de americani si transformat de mic intr-un demn aparator al "valorilor USA", un "aliat" NATO bun de plata, cu belciug in nas si margele la gat, de pe undeva din Est, la urma urmei tot un fel de irakian...



BACK