VIATA » Razboi si pace


BACK

Cine e binevenit la Belgrad si cine nu

Corespondenta speciala de la Andreea Bratosin

Bun venit la Belgrad!" - scrie pe pancarta de la iesirea din aeroportul abia redeschis, inghesuita intre o reclama uriasa la Banca Karici si alta, la fel de impozanta, la McDonald's. Sa fie chiar asa? Mai este cineva binevenit la Belgrad acum, la un an de la declansarea bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei? Pasapoartele sunt controlate minutios, suspectii sunt retinuti pentru noi verificari. Astept intr-un colt al aeroportului supraaglomerat, alaturi de un ucrainean cu figura de traficant de arme. O ora mai tarziu, politista imi inapoiaza pasaportul si legitimatia de ziarist. E-n regula. Treceti". Nici o explicatie, nici o scuza. Urmeaza controlarea bagajelor, la fel de minutioasa. Nici un coltisor n-a scapat necercetat, vamesii s-au uitat pana si in savoniera sau in tubuletul de ruj.

Ies din aeroport cu senzatia ca am intrat intr-o alta lume. Afara - imagini familiare. Aceleasi blocuri ca si acasa. Sosele mai largi, fara gropi insa (cu toate ca aici a fost razboi). Masini mai putine, mai vechi, cu un aer desuet. Hotelul Intercontinental din Noul Belgrad e supraaglomerat. In luxul cosmopolit si impersonal de aici au loc aproape toate manifestarile dedicate aniversarii unui an de la bombardarea Serbiei. Conferinte, seminarii, expozitii foto. Peste o suta de oaspeti - de pe toate continentele - au fost invitati si au venit. Lume multa si pestrita. Chipuri de toate culorile.

Un batranel imbracat in costum national rus sta crispat intr-unul din fotoliile capitonate din hol si isi cojeste un mar cu briceagul. Din cand in cand, clipeste naucit, privind in jur. Ceva mai departe, doi preoti ortodocsi, cu barbi imense si cruci mari pe piept, discuta in limba rusa cu un cuplu de indieni cu sandale impletite. Barul si restaurantul, unde nu de mult a fost ucis Arkan, au fost luate cu asalt. Americani, germani, canadieni, francezi, chinezi, portughezi, est-europeni, africani, arabi si rusi, multi rusi. Profesori universitari, fosti sau actuali diplomati, analisti, ziaristi. Media de varsta - 60 de ani. Atat de diferiti in aparenta, toti au ceva in comun: solidaritatea cu poporul sarb si ura fata de imperialismul american. Cel putin asa reiese din lucrarile prezentate la cea mai mediatizata dintre conferintele de aici, intitulata sugestiv Efectele agresiunii NATO asupra Federatiei Iugoslave".

Timp de trei zile, in cel mai deplin acord unul cu celalalt, distinsii oaspeti au discutat despre fratia ortodoxa in pericol", razboiul etnoctonic al NATO in Serbia" (etnoctonic - pentru uciderea unei natiuni), despre necesitatea stavilirii imperialismului american". S-a mai vorbit si despre NATO si mondializare: un complot impotriva Europei natiunilor", istoriografia in slujba agresiunii" si despre propaganda perfida a mass-media occidentale". Unul dintre conferentiari si-a incheiat speech-ul astfel: NATO trebuie abolit! Viata lunga poporului sarb!". La care asistenta s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplaude...

Afara din hotel, pe strazile Belgradului, sarbii marcheaza in felul lor implinirea unui an de la bombardamente. Adunati pe poduri si in piete, ca atunci, canta rock si danseaza. Foarte putini au pancarte cu chipul lui Milosevici. Aproape toti au in piept celebrele tinte. Cei mai multi sunt foarte tineri, adolescenti aproape. Canta si danseaza impreuna cu grupurile de pe scena. Chipurile lor sunt insa grave, aproape solemne. Nimeni nu zambeste, nimeni nu pare sa se bucure de seara calduta de primavara sau de muzica... La caderea noptii, se duc acasa, desi e week-end. Barurile din centru sunt aproape pustii. Restaurantele la fel.

La lumina zilei, mergand prin Belgrad, am impresia halucinanta ca razboiul nu s-a terminat, ca locurile pe langa care trec abia au fost distruse in ajun. Nu sunt schele in jurul cladirilor bombardate. Ruinele (cate sunt) au ramas intacte. La Novi Sad e la fel. E de ajuns sa vezi podurile prabusite in Dunare sa-ti dai seama ca nu poate fi pace pana ce nu se repara totul. Jalnicul pod provizoriu construit ca sa lege cele doua parti ale orasului nu e decat o solutie de moment. Ruinele televiziunii din Novi Sad sunt pazite de paznici. Nu s-a luat nimic. Totul a ramas ca in noaptea aceea", spune unul dintre ei. Printre moloz si fiare rasucite, bucati de decor, un monitor spart, jucarii sfartecate (Aici a fost studioul in care se faceau emisiunile pentru copii"), fotografii arse pe jumatate... Pentru sarbi, pare prea devreme pentru curatenie si reconstructie, desi a trecut aproape un an de la bombardamente. Resentimentele sunt prea mari. Deocamdata, ruinele trebuie sa ramana pe loc, ca un imens repros mut. Pana ce lumea va inceta sa le ignore.


Copyright S.C. ADEVARUL S.A., Piata Presei Libere 1, Bucuresti, Romania - All rights reserved


BACK