VIATA » Ecologie


BACK

Va disparea Marea Aral?

      Imaginile din satelit obtinute de-a lungul ultimilor 40 de ani arata cum nivelul apei din Marea Aral, din Asia Centrala, a scazut drastic in aceasta perioada. Practic, apele s-au retras atat de mult incat avem de-a face cu doua lacuri mai mici in locul Marii Aral de altadata. Cauza acestui dezechilibru hidrografic si ecologic rezida in folosirea neadecvata a apei pentru irigatiile pretentioaselor culturi de bumbac din republicile fostei Uniuni Sovietice, Uzbekistan si Kazahstan. Pe langa volumul mare de apa cerut de aceste culturi, sistemul de irigatie este invechit si prezinta pierderi de apa in retea, astfel ca o mare cantitate de apa este pierduta.
       Prima imagine ne arata lacul Aral inainte de programul de irigare la scara larga conceput de puterea sovietica in anii 1960. In urmatorii ani, apele au scazut atat de mult, incat marea a pierdut mai mult de jumatate din suprafata sa initiala si pana la cinci sesimi din volumul de apa din anii 1950. Daca in 1960 nivelul marii era de 53 m altitudine, in ajunul mileniului III el scazuse cu 20 de metri. Salinitatea a crescut si ea de la 10 g/l la peste 45 g/l in aceeasi perioada. Cele doua mari rauri care alimenteaza marea, Amudaria si Syrdaria, nu au putut sustine imensele pierderi de apa din aceasta perioada. Astfel, satele de pescari, care altadata erau la marginea marii, se afla acum la cativa zeci de kilometri de malul actual. Nisip, saruri si reziduuri de pesticide alcatuiesc acum un peisaj in care nu se mai regasesc brizele si influenta marii, care moderau in trecut temperaturile locului. La ora actuala, statele independente din Asia Centrala formeaza o asociatie al carei scop este imbunatatirea microclimatului zonal, insa in practica mai sunt multe de facut pentru atingerea acestui scop pretentios. Monitorizarea pierderilor de apa din Marea Aral este facuta prin intermediul satelitului Envisat, cel mai mare si cel mai scump satelit de observatie construit vreodata in Europa. Acesta este capabil sa observe miscarile planctonului marin, contribuind decisiv la stabilirea concluziilor privind rolul marilor interioare, cum este si Marea Aral, in echilibrarea climei globale. Dat fiind faptul ca marile sunt un depozit important de dioxid de carbon, ele actioneaza ca o contragreutate in contextul poluarii si al fenomenelor de incalzire globala. Din pacate, imaginile provenite de pe Envisat contureaza o perspectiva sumbra pentru Marea Aral in urmatorii zeci de ani, prin prisma cerintelor tot mai mari ale sistemelor economice ale tarilor din Asia Centrala.



BACK