VIATA » Femeia


BACK

Vorbeste Srimati Devi (cu Mircea Eliade)


         In India orice femeie este Devi, o zeita. India nu vede in femeie nici fecioara, nici amanta. India vede numai zeita, numia jertfa creatoare, mama. Orice alta virtute feminina paleste in fata acesteia din urma. Despre femeia asiatica, indeosebi cea indiana s-au spus si scris o suma de stupiditati, pitoresti si neverosimile au fost acceptate deoarece flateaza imaginatia sau prejudecatile noastre de occidentali civilizati. Mai jos fragmente din cele auzite intr-o seara de februarie, pe o terasa in Bhowanipur spuse de catre o indiana: - De obicei surorile noastre din Europa si America ne plang de mila. Socot ca femeile indiene sunt asuprite in haremuri, sunt lipsite de orice distractie si libertate, si tanjesc o dezrobire. E adevarat ca sunt si astfel de cazuri dar ele nu apartin societatii hinduse. De fapt femeile euroene vad in viata noastra o existenta fara romanta, fara aventura si neprevazut. De aici concluzia ca suntem nefericite, mahnite si siluite in viata pe care o duc ele acolo, cu libertatea instinctelor si confuzia sociala. In primul rand, pe noi nu ne intereseaza libertatea. Ea e o iluzie de care mai devreme sau mai tarziu fiecare se va lepada. Viata noastra e determinate de ursita, de Karma, si orice evadare nu face decat sa stranga si mai aproape lantul destinului. Apoi noua nu ni se pare romanta indispnesabila fericirii. Pentru noi fericirea nu e capriciu, deci nu e un ceas pasager si iresponsabil, simpla infatuatie pasionala sau sentimentala.
         Noi numim asemenea patimi moha, dar aceasta nu e fericirea. Nu stiu cat vei putea intalege d-ta, dar pentru o Indiana feicirea nu se afla niciodata in initiative, ci in institutie, adica in predarea ei completa unui ideal vechi de atea mii de ani, idealul familiei, al educatiei fiilor. Nu exista beatitudine si liberare finala intrucat renuntam la capriciile pasionale, efemere, simple turburari si cautam perfectiunea mamelor noastre. De astfel noi nu suntem singure, avem cu noi experienta multor mii de ani de castitate, mandrie materna, demnitate si eroism. In orice ritual religios, noi comunicam cu imaginea inchipuita a strabunelor noastre. Nu ne despartim niciodata de mame. Surorile noastre din Europa spun ca avem o viata monotona si ca suntem sclave. Acuma d-ta te-ai convins sigur ca de sclavie nici nu poate fi vorba. Sotia e stapana casei in cazul cand nu traieste mama sotului. Ea pastreaza banii, ea face cumparaturile, ea conduce tot. Daca nu vezi femeia pe strada asta nu inseamna ca nu pot iesi, ci ca nu vor sa iasa, nu le intereseaza strada, nu au timp de pierdut. Te-ai convins ca o casa Indiana e mult deosebita de alte case. Sti ca cel mai mare bine pe care il poti face unei femei indiene e sa-I ceri sa te serveasca: sa-ti dea de mancare, sa iti coasa ceva, sa-ti fiarba laptele, sa-ti curete odaia. Noi nu avem aristocratia lenii. Suntem fericite cand putem spala si deretica o casa intreaga. Seva, slujirea, e idealul oricarei indiene.
         Dar repet noua ne place sa facem lucrul asta, nimeni nu ni-l porunceste. Pe noi ne entuziasmeaza viata surorilor noastre din Europa numai la cinematograf. Socotesc ca o femeie europeana are un haz nespus, pentru ca face lucruri de barbat. Noi ne amuzam in casa, imitand barbatii si maimutarindu-le aerul de superioritate. Dar de cand s-au introdus cinematografele de cartier, ne mauzam mai bine privina actritele albe. Cateodata ne sufocam de ras, dar se intampla sa radem cand pe ecran e o tragedie si atunci barbatii nostri ne mustra. E admirabil sa fii europeana, dar cum rezista ele unui comic ata de prelungit? Noi am muri de plictiseala. Ele vad atta de multi oameni, incat nu mai au timp sa gandeasca asupra lor, sa invete sa se fereasca de ei. Au o viata foarte monotona. Sti ce pitoreasca viata duce o femeie Indiana. Ce plina, mai ales. Noi ne vedem putin sotii, dar tot ce facem, facem cu gandul la ei. De aceea ne auzi tot timpul cantand. Nu ne obosim sotul cu prezenta noastra, dar il lasam sa ne ghiceasca si sa ne caute. Vezi ca noi nu ne maritam din drgaoste, ci iubim dupa ce ne-am maritat. Il iubim pentru ca e sotul ursit. De altfel, orice om stie ca sunt trei acte capitale in viata lui in care nu poate interveni: nasterea, casatoria si moartea. Ne nastem, ne casatorim si murim conform Karmei. De aceea sotul nostru e al nostru cu adevarat, de mii de ani, prin atatea transmigrari. Noi nu facem experinete cu acest fapt essential. De aceea exista atat de putine casatorii nefericite in India si nu exista aproape delco divorturi. Fiecare femeie indiana tanjeste sa imite una din eroinele Mahabharatei sau Ramayanei. Fiecare vrea sa ajunga o zeita. Cu asemenea inaltimi in fata, ce-am face noi din libertatea capricioasa a surorilor noastre din Europa? Am risipi-o ca pe niste petale de lotus pe fluviu, dar am ramane tot la altarul de la mal. Caci vezi d-ta, nu exista fericire trecatoare, nu exista beatitudine decat in vesnicie. Restul e cinematigraf



BACK