VIATA » Femeia


BACK

Despre femeie

Constantin Noica

     Am impresia ca nici nu ne dam seama cat datoram in materie de cultura femeilor. Ma intrebam chiar, odata, daca nu cumva ele decid, in multe privinte, de soarta anumitor productii culturale, de orientarile culturale, de culturi insesi. Nu s-ar putea ca femeile sa fie factori hotaratori, fara sa para? Si atunci nu ar fi preferabil sa-si vada inainte de acest rost al lor, decat sa-l ceara pe celalalt - rostul de suprafata al barbatulul? O, ce frumos se poate lucra in adancime! Admir munca aceea obscura, de nimeni stiuta, fara de care munca altora, de toti stiuta, nu ar fi cu putinta. Admir inspiratoarea pe care poetul uita s-o cante, pe care poetul nu vrea s-o cante si pe care totusi el o canta, fara sa si-o marturiseasca.
     Daca ni s-ar spune cate lucruri in lume s-au facut prin femei, poate ca toate cartile noastre ar fi pline numai de nume pretioase. Nu spun ca femeile sune imediat inspiratoare. Dar ele sunt creatoare de ceea ce se numeste atmosfera, creatoare ale unui anumit vag, ale unei anumite stari confuze si muzicale de lucruri, din care intr-o zi creste rodul clar si plin al creatiei propriu-zise. Femeile sunt strada, sle sunt salonul, tot ele publicul, victoria si esecul. Si, cum toate astea? Poate prin aceea ca nu stiu nimic precis, ca nu vor nimic precis, ca nu cred nimic precis. Singurul lor argument este spiritul acela pasional, duhul nelinistei, care le poseda. Drama si ridicolul femeii imi par a se rezuma in faptul ca ele singure nu se cunosc. Vor sa devina lucide, atunci cand farmecul lor e de a fi confuze. Vor sa citeasca, in loc de a canta. Vor sa sculpteze, in loc sa mangaie. Vor tot ce e viril, tot ce e productiv, sigur, aspru, cand gloria lor cea mare e de a nu voi nimic si de a intalni totul. Pe ce cai? Nici ele nu stiu. Sunt singurele fiinte cu noroc din lume.Daca se scrie o carte buna, femeile, desi inculte si neavizate, o descopera totusi. Vreun adevar stiintific? Ele n-au habar de stiinta; e tot ce poate fi mai potrivnic structurei lor. Si totusi ele fac succesul unui adevar, ca si insuccesul altuia. E destul ca o femeie sa spuna despre ceva: "Imi place!", pentru ca o descoperire sa se faca. Daca unei femei ii plac astrii, omul de langa ea se va face astronom. Daca-i plac calatoriile, el va pleca in lume si va descoperi America. Nu credeti? Nu; nici eu nu cred. Nu voiam sa spun asta. Dar ce voiam sa spun? Simt ca devin confuz in fata acestui fenomen confuz care e femeia. E ceva care nu s-a spus despre femei. Mi-ar fi placut sa va conving ca nici nu se poate spune.



BACK