CULTURA » Religie


BACK

Sexul lui Iisus

Cristian Tudor POPESCU

Dintotdeauna ceva m­a nelinistit in reprezentarile lui Iisus. Un desen ascuns pulseaza in spatele imaginii, ca si cum subconstientul l­ar impinge pe artist sa nu se supuna, fara sa­l poata insa smulge literei biblice.

In doua mii de ani, nenumarati oameni s­au urcat pe cruce, refacand gestul christic. S­au sacrificat pentru o idee, pentru umanitate sau pentru o parte a ei. Mai toti au dat dovada de un curaj nebun, de liniste in fata mortii, de impacare cu sine. Au murit insa cu viziunea imaginii lor strabatand veacurile ce vor veni. In fata securii calaului, a spanzuratorii, a ghilotinei, a plutonului de executie, exista ceva care sa le tina inima sus: ceea ce Francis Fukuyama inventaria ca thymos la Platon, sete de glorie la Machiavelli, mandrie la Hobbes, amour propre la Rousseau, recunoastere la Hegel, omul ca animal cu obrajii rosii" la Nietzsche. Acest sentiment ultim da sens sacrificiului si anuleaza singuratatea omului in fata neantului ­ cel ce piere e impreuna cu toti cei care ii vor rosti numele cu respect peste veacuri.

Iisus insusi, fiinta de cuvinte a Noului Testament, vorbeste tot timpul cu constiinta mitului milenar pe care il creeaza. Chiar daca pe cruce trebuie sa moara fara Dumnezeu ­ Eli, eli, lama sabachtani? ­ ii ramane viziunea crestinatatii viitoare. Jertfa lui e tot timpul plina de sens, recompensa, recunoastere eterna.

A te sacrifica pentru o idee, pentru umanitate, pentru tara inseamna a iubi nemasurat Cuvantul, caci ideile si multimile de oameni nu sunt altceva decat cuvinte, care nu se pot intrupa intr­o perceptie sensibila. Vorbiti de cuvantul Domnului. Nu inteleg cum poti iubi un cuvant. Eu cred ca nu poti sa iubesti cu adevarat decat o fiinta omeneasca". Asa spune nebuna satului" in biserica, starnind dezgustul uluit al puritanilor. Bess Mac Neil vrea sa­si salveze sotul paralizat intr-un accident; o face culcandu­se cu altii ­ el ii cere asta, convins ca the sacred power of love" poate invinge boala si moartea. Cu cat ea se afunda mai tare in mlastina sangeroasa a perversiunilor, cu atat Jan se intoarce din moarte. Dragostea supraomeneasca a lui Bess, izvorata parca din cuvintele apostolului Pavel, este revarsata nu asupra lui Dumnezeu, nu asupra umanitatii, ci asupra unei fiinte omenesti: barbatul ei. Cand ajunge sa fie sfartecata de doi maniaci sexual, ea este deja desfiintata ca om: toti o parasisera cu dispret, de la copiii care aruncau in ea cu pietre strigand curva!", pana la propria­i mama, care n­o mai primeste in casa. Ramane ultima intrebare, pe care Bess mai apuca sa o puna abia sufland: Jan e mai bine? Nu, o minte sora ei buna, dar vaduva calcinata de neiubire. O, Doamne, m­am inselat..." ­ sunt cuvintele cu care Bess trece dincolo.

Aproape toti eroii tragici, sacrificiali, ai omenirii sunt barbati. Thymos­ul le inflacareaza si le lumineaza moartea. Lars von Trier, regizorul lui Breaking the Waves", cufunda ramasitele pamantesti ale lui Bess in adancul orb si definitiv al marii fara sa­i fi lasat acestei femei nu gloria eterna, dar macar rostul sacrificiului: Jan in carje, dar pe picioare, din nou barbat, sarutandu­i buzele inghetate inainte ca trupul ei sa despice valurile cazand din inaltimea platformei petroliere. Bess Mac Neil, uriasa actrita Emily Watson, m­a invatat ca modul cel mai profund si mai adevarat in care il poti iubi pe Dumnezeu este sa iubesti o fiinta omeneasca. Nu umanitatea, nu tara, nu o idee, nu un cuvant, ci un om in carne si oase. Daca fiecare fiinta omeneasca ar iubi cu adevarat o alta fiinta omeneasca, omenirea ar fi salvata.

De o astfel de dragoste, de un astfel de sacrificiu, cu totul desprins de thymos, poate fi capabila doar o femeie, nu un barbat. Ca sa ajunga la uitarea de sine, un barbat se retrage in pustie, devine isihast, se rupe de lume. Si asceza este insa o forma de thymos ­ mandria de a nu te supune determinarilor animale ale omului. Pe cand o femeie poate face sacrificiul total cu infinita naturalete, fara a­si schimba conditia de gospodina, sotie, amanta, mama, prostituata...

De ce bucata de panza in jurul soldurilor Mantuitorului? In mintea mea, ea nu are ce cauta acolo. Iisus nu e Adam, e dincoace si dincolo de pacat, nu are nevoie de frunza de vita. In fata Tatalui, Fiul Omului nu se poate infatisa decat asa cum a fost creat. Ar fi fost insa prea mult. Presati de subconstient, pictorii si sculptorii l­au inchipuit mereu pe Iisus cu parul lung, trasaturi prelungi si delicate, umeri ingusti, solduri rotunde ­ nici unuia nu i­a trecut prin cap, dupa stiinta mea, sa­l faca mascul. Absenta carpei de pe solduri ar fi insemnat socul suprem pentru o constiinta artistica: a simti ca in profunzimea ideii de Iisus sta o femeie, nu un barbat.

Copyright S.C. ADEVARUL S.A., Piata Presei Libere 1, Bucuresti, Romania - All rights reserved


BACK