CULTURA » Religie


BACK


Pe urmele a doua cazuri: Patimile lui Cristos" si Incidentul de la Stockholm"

Romulus Caplescu

      Primul, Mel Gibson, este un superstar, un actor americanoaustralian de cinema cu o impresionanta carte de vizita, fiind, in acelasi timp, si un inzestrat regizor, asa cum dovedeste Oscarul primit, in 1995, de reconstituirea istorica Braveheart (Inima neinfricata), unde juca si rolul principal. Cel deal doilea, Dror Feiler, un nume mult mai putin cunoscut (cel putin pana de curand), este un artist israelian stabilit in Suedia, modalitatea sa preferata de expresie fiind asanumitele instalatii, menite sa violenteze habitudinile receptive ale publicului. Si unul, si celalalt sau pomenit proiectati in centrul unor controverse care, depasind limitele artisticului, au capatat conotatii politicoreligioase, cu patimase luari de pozitie pro si contra. Intens mediatizate, aceste controverse au amenintat la un moment dat si mai ameninta inca sa se transforme in scandaluri internationale, cu efecte din cele mai nedorite, ceea ce nu poate fi in interesul nimanui. Mesaj al dragostei si sperantei sau expresie a antisemitismului? Catolic fervent, dornic de a resuscita credinta in care mam nascut", Gibson vroia de mai bine de 12 ani (pentru mine a devenit o obsesie", spunea el) sa realizeze un film despre ultima zi, mai precis ultimele 12 ore, din viata Mantuitorului, The Passion of Christ (Patimile lui Cristos), ale carui turnari, in dubla calitate de regizor, dar si de coscenarist, lea incheiat dupa un travaliu asiduu, in prezent, desfasuranduse operatiunile finale de montaj. Premiera e prevazuta sa aiba loc concomitent in 2.000 de sali de cinematograf de pe tot cuprinsul Statelor Unite, in ziua de 25 februarie, cand cade, anul acesta, Miercurea Cenusii (Ash Wednesday) inceputul postului Pastelui la catolici si protestanti. Pentru a se documenta cat mai temeinic, cineastul, care nu apare de data aceasta si ca actor, a studiat, dupa propriile marturisiri, un numar imens de lucrari teologice si a discutat cu exegeti de frunte ai cartilor fundamentale ale crestinismului. Iar pentru a conferi filmului, pe care la finantat in intregime (bugetul ridicanduse la 25 milioane de dolari), o nota de autenticitate cat mai mare, a decis ca dialogurile sa aiba loc in aramaica si latina, limbile vorbite pe vremea lui Iisus in stravechea tara a Bibliei doar o parte foarte redusa din ele urmand a fi subtitrate (la inceput sa prevazut ca subtitrarile sa fie cu totul excluse, pe motiv ca imaginile extrem de expresive transcend nevoii unor echivalente lingvistice). In general, sa mers pe firul Evangheliei lui Ioan, pe care Gibson sa straduit sa o respecte intocmai, oferind o imagine fascinanta a nasterii uneia din marile religii ale omenirii. Poate in aceasta Evanghelie, care este si o extraordinara opera literara, apare mai pregnant decat oriunde puterea rascolitoare a cuvantului si faptei celui ce spunea oamenilor ca este fiul lui Dumnezeu, iar calea mantuirii si a vietii vesnice e deschisa tuturor celor ce il urmeaza, fiind lesne de inteles de ce autoritatile politice si religioase ale vremii isi vedeau amenintate pozitiile. Asa sa si ajuns la arestarea si crucificarea lui Iisus, pe care realizatorul a avut grija sa le plaseze, in cuvantul introductiv al filmului, in contextul epocii, al antagonismelor intre noua religie abia nascuta, pe de o parte, administratia romana si lideri ai iudeilor, pe de alta.

      Aceste explicatii se pare, insa, ca nu au fost socotite suficiente de unele organizatii evreiesti, care, cu luni de zile inaintea finisarii operatiunilor de montaj si a premierii, siau exprimat temerea ca filmul lui Gibson sa nu duca la o resuscitare a sentimentelor antisemite, riscand, astfel, sa dea inapoi relatiile mult imbunatatite, in ultimele decenii, intre cele doua religii, crestina si mozaica. Este incriminata in special includerea in versiunea inca nedefinitivata si prezentata in avanpremiera in fata unor congregatii religioase a pasajului din Evanghelia lui Matei in care Pilat din Pont se spala pe maini, lasand decizia condamnarii la moarte a lui Iisus pe seama iudeilor, in vreme ce acestia, nerabdatori ca Fiul Omului sa fie ucis, striga prin intermediul marelui preot Caiafa, luand asupra lor raspunderea: Sangele lui sa cada asupra noastra si a copiilor nostri". Organizatia evreilor americani Liga impotriva Defaimarii a dat publicitatii, sub semnatura directorului sau national Abraham Foxman si a rabinului Gary BrettonGranator, o declaratie sustinand ca se urmareste, aidoma reconstituirilor puse in scena in pietele publice, in timpul Evului Mediu, a patimilor lui Iisus, sa se arunce vina crucificarii asupra autoritatilor si multimei evreiesti", asemenea intentii fiind de natura sa alimenteze si sa legitimizeze antisemitismul. Iar rabinul James Rudin, consilier in problemele interreligioase ale Comitetului Evreiesc American, sa aratat surprins si dezamagit sa vada inclus pasajul infam, dupa unii, din Matei, asanumitul blestem al sangelui". Reiese, adauga el, ca evreii sunt cei care ii forteaza mana lui Pilat din Pont, cand istoria arata ca lucrurile sau petrecut, in realitate, invers". Un alt reprezentant de seama al Comitetului Evreiesc American, David Elcott, descrie filmul ca suparator, crud, menit sa blocheze caile dialogului religios", fiind de parere ca exista multe moduri in care poate fi explicata moartea lui Iisus" si ca imprejurarile sfarsitului acestuia puteau fi prezentate intrun chip mai putin daunator". El se fereste, insa, sa afirme ca filmul aflat, inca, repetam, in stadiu de nefinisare va promova antisemitismul, putand avea ecou cel mult in randurile antisemitilor, bucurosi sa se prevaleze de orice ocazie li se ofera. Un purtator de cuvant al lui Gibson a respins categoric invinuirile aduse: Nimeni din cei asociati cu acest film nu are vreun interes in alimentarea urei, bigotismului si antisemitismului... In fapt, interesul lui Mel este exact invers, filmul sau fiind, asa cum a mai spus in trecut, despre dragoste, speranta, credinta si iertare". Gibson insusi sa aratat surprins de atacurile lansate inca din faza filmarilor, sustinand ca Papa, care a vazut o copie, siar fi dat aprobarea asupra celor vazute. Asa a fost", ar fi spus Sfantul Parinte, cuvinte ce iar fi fost comunicate printrun email cineastului de catre un colaborator apropiat al lui Ioan Paul al IIlea, desi Vaticanul nu confirma acest lucru. Realitatea este ca, indiferent daca Papa a rostit sau nu cuvintele amintite, el a facut enorm in ultimii 25 de ani, pentru reconcilierea intre cele doua biserici, iar Al Doilea Sinod al Vaticanului a repudiat invinuirile de deicid aduse poporului evreu. Sub nici un motiv Papa nu ar dori ca sfarsitul pontificatului sau sa fie asociat cu reaprinderea vechilor divergente. In schimb, alte personalitati crestine proeminente, cum ar fi cardinalul Dario Castrillon Hoyos, care ocupa o pozitie importanta in ierarhia Vaticanului, sau pastorul american Billy Graham, care si ei au vazut filmul intro copie nefinisata, nu siau precupetit elogiile. Maia Morgenstern: invinuiri nefondate In sfarsit, compatrioata noastra Maia Morgenstern, care apare in distributie in rolul Fecioarei Maria, alaturi de actorul american Jim Caviezel (Iisus), si de actrita italiana Monica Bellucci (Maria Magdalena), a descris filmul ca in primul rand o opera de arta", tagaduind, intrun interviu pentru Associated Press, retransmis de toate marile canale de televiziune ale lumii, ca acesta ar avea un caracter antisemit. Gibson este un artist, un regizor. El na impus nimanui convingerile sale religioase... Daca ar fi vorba de un mesaj al filmului, acesta se refera, mai degraba, la felul in care oamenii pot fi manipulati de liderii lor", a spus actrita romanca, amintind ca parintii sai sunt supravietuitori ai Holocaustului, ceea ce ar indreptatio sa reactioneze imediat la orice aluzii antisemite. Polemica e departe, insa, de a fi luat sfarsit. Intrun timp au aparut si inevitabilii pescuitori in ape tulburi, Gibson primind din partea unor necunoscuti amenintari cu moartea. Cine are interes sa atate si mai mult pasiunile? O solutie ar fi sa se renunte la pasajul cel mai incriminat (blestemul sangelui"), desi nu se stie care va fi decizia finala a regizorului. Nu mie trebuie sami ceara socoteala daca au ceva de obiectat. Trebuie sa ceara socoteala Evangheliei, pentru ca filmul urmareste indeaproape spiritul si litera Evangheliei", a afirmat el. Deocamdata, valva starnita a sporit enorm cota de interes in jurul filmului, cererea de bilete fiind asemuita de presa de peste Ocean cu giganticele valuri tsunami, care spulbera totul in jurul lor. Barcuta plutind in apa sangerie Sau varsat tone de cerneala in jurul incidentului intamplat luna trecuta la unul din principalele muzee din Stockholm, cand, indignat la culme, ambasadorul Israelului, Zvi Mazel, a vandalizat" (cuvantul sa regasit in cvaziunanimitatea relatarilor de presa) unul din exponatele prezentate in cadrul unei manifestari artistice ce urma sa prefateze o conferinta internationala impotriva genocidului, sponsorizata de guvernul Suediei. Era vorba de o instalatie", creata de artistul israelosuedez Dror Feiler si sotia acestuia Gunilla SkoldFeiler, constand dintro mica barca de culoare alba care plutea intrun bazin cu apa de culoarea sangelui si care arbora in chip de panza fotografia unei tinere surazatoare, avocata stagiara palestiniana Hanadi Jaradat, autoarea atentatului sinucigas comis la Haifa in octombrie trecut si soldat cu moartea a 19 israelieni. Pierzandusi cumpatul in fata a ceea ce a considerat a fi glorificarea unui act terorist si un indemn fatis la comiterea de noi atentate, ambasadorul a smuls cablurile proiectoarelor de pe margine si a aruncat unul din proiectoare in apele bazinului, provocand un scurtcircuit care putea pune in pericol viata celor de fata daca vreunul din ei cadea, in timpul busculadei, in bazin. Expulzat, politicos, dar ferm, din incinta muzeului, ambasadorul, pe care cei ce lau cunoscut pe vremea cand era la post la Bucuresti sil reamintesc pentru calitatile sale profesionale remarcabile, sia aparat gestul: Pentru mine a fost ceva intolerabil, o insulta la adresa familiilor victimelor. Ca ambasador al Israelului nu puteam ramane indiferent la o asemenea obscena denaturare a realitatii. Nu era un obiect de arta, era o monstruozitate". Primulministru al Israelului, Ariel Sharon, a aprobat gestul ambasadorului, referinduse la fenomenul antisemitismului care a devenit atat de serios incat se impunea sa se ia atitudine pe loc". Parasutistul israelian de odinioara se apara Autorul instalatiei a negat invinuirile aduse, afirmand ca mesajul pe care a intentionat sa il transmita este unul al deschiderii si concilierii" si adaugand ca se opune categoric atentatelor si atentatorilor sinucigasi. Puteti sa spuneti orice despre opera mea, ca nu e perfecta, ca e de prost gust, ca nu a fost suficient gandita, ca e cruda, desi nu sunt de acord cu asemenea afirmatii. Dar sa sustineti ca e antisemita si ca eu sunt antisemit e absurd". El aduce ca argumente propria sa biografie: parintii sai au emigrat in actualul Israel inca in 1938, refugiinduse din calea urgiei naziste, a fost parasutist in cadrul fortelor defensive israeliene la inceputul anilor '70, a ucis inamici in lupta, criticile sale la adresa politicii oficiale israeliene in chestiunea palestiniana izvorand nu din ura ci din dragoste fata de Israel". Iar ceea ce a facut ambasadorul Mazel, un pitic din punct de vedere intelectual", echivaleaza cu o incercare de a inabusi libertatea cuvantului, libertatea de expresie artistica".

      Cert este ca incidentul a capatat proportii diplomatice, ambasadorul fiind chemat la Ministerul de Externe suedez pentru a i se cere explicatii. Deocamdata, lumea se inghesuie sa vada instalatia" cu pricina, circumscrisa unui curent care isi propune tocmai sa socheze, cultivand deliberat prostul gust si adesea trivialitatea. Cotidianul JERUSALEM POST incearca sa mai insenineze un pic atmosfera cu o gluma, afirmand ca si ambasadorul trebuie socotit, la randul lui, un fel de artist, reprezentatia de happening oferita fiind mult mai valoroasa decat banala" instalatie pe care a deteriorato... Sub cupola Vaticanului, concertul doritei reimpacari Adevarul e ca incercarile de rascolire a disputelor religioase din trecut, in cazul filmului lui Gibson, sau acuzatiile si contraacuzatiile generate de incidentul de la Stockholm sunt semnale care ar trebui sa dea de gandit, ele nefiind in interesul nimanui si trebuind, ca atare, sa li se puna grabnic capat. Altminteri se poate ajunge la situatii aberante, de felul sugestiilor nesabuite ale unui post de radio budapestan ca toti crestinii merita a fi exterminati (?!) sau al invinuirilor de antisemitism aduse... Comisiei Europene, din fericire acest din urma incident fiind repede stins, dupa o intalnire intre presedintele Comisiei, Romano Prodi, si presedintele Congresului Mondial Evreiesc, Israel Singer, care au conchis, pe buna dreptate ca increderea reciproca si cooperarea deplina sunt de maxima importanta" (in treacat fie zis, printro asemenea experienta lea fost dat sa treaca si unor personalitati din Romania, inclusiv la cel mai inalt nivel). Poate cea mai buna incheiere si cea mai imbucuratoare veste in sensul curmarii unor astfel de nedorite intamplari o constituie concertul care a avut loc la Vatican, in prezenta Papei, a celor doi rabinisefi ai Israelului si a unor inalti clerici musulmani, cand a fost audiata in premiera absoluta corala unui compozitor american intitulata Abraham (Avram), dupa numele patriarhului biblic venerat de toate cele trei credinte. In afara coralei, interpretata de un cor mixt, reprezentand, de asemenea, cele trei religii monoteiste, crestina, mozaica si musulmana, au fost executate fragmente din simfonia a doua a lui Gustav Mahler, Resurectia, sub bagheta dirijorului american de origine evreiasca Gilbert Levin, care a condus pe vremuri Orchestra Simfonica din Krakowia, orasul natal al Papei. Sub cupola Basilicii Sf. Petru, acordurile tulburatoare ale muzicii au dovedit ca reconcilierea intre crestini, evrei si musulmani nu este, poate, un vis atat de indepartat.



BACK