CULTURA » Religie


BACK

Painea lui Dumnezeu

Cristian Tudor Popescu



Cand eram mai tanar, sfasiam cu sete si prazile usoare. Preotul era si el tanar, sincer si auster - din pacate si cu duhul. Incerca sa-mi predice iubirea de Domnul rostind cu convingere, aproape cantat, fraze de gata din inventarul bisericesc.

Il contraziceam metodic, devastator, cu logica mea crantanind metalic ca un arc de proteza. Cei mai copti clatinau din cap, tinerii radeau crud si fals. Dupa ce l-am inecat intr-un val de hohote, ironizandu-i grosolan inca o contradictie in termeni, preotul a lasat capul in piept, apoi a ridicat ochii si m-a privit fara ura:

Domnule Popescu, sunteti mult mai inteligent decat mine. Totusi, cred ca undeva gresiti: vreti sa faceti si treaba lui Dumnezeu. Cred ca de asta va framantati si va chinuiti de unul singur. Cateodata trebuie sa ne lasam in mana lui Dumnezeu, oricat de destepti am fi. Altfel, mintile n-o sa vi le pierdeti, pe dumneavoastra creierul n-o sa va paraseasca pana la moarte, dar o sa va pierdeti sufletul, domnule Popescu".

Oricat de greu imi venea sa accept asta, in glasul lui era o mila autentica. Amaratului asta naiv si sfertodoct ii era mila de mine!

In Coca-Cola multa si neagra ca sangele straluceau luminile New York-ului.

-Nu lua painea de la gura lui Dumnezeu, a mai zis preotul si vocea lui mi s-a parut dintr-o data rece si mieunata.


Copyright S.C. ADEVARUL S.A., Piata Presei Libere 1, Bucuresti, Romania


BACK