CULTURA » Poezie


BACK

Nonsensuri


De Ciprian Tudosa

Peste corole de artari , trecea grabita Luna
De sub acestea ii priveam suratele intr-una .
Din cand in cand ,cate o stea ,se plictisea in locu-i ,
Tragandu-si mant-aceea grea se avanta in focuri

Spre a se stinge ,facand loc ,pe bolta ,altei stele .
Privesc cu drag ,putin pierdut ,in gandurile mele .

Poate ca tot din "Negrul sfant" ne-am rupt si noi odata,
Zvarliti aici,pe-acest pamant si prigoniti de soarta,
Ne-ncearca sensuri mult prea vagi si vise prea marunte
Si-n cautarea lor ajungem cu tample prea carunte .

Eu tot acolo, sus, mereu imi voi trimite gandul
Acolo rad , acolo plang si ala mi-e mormantul .



BACK