CULTURA » Literatura


« BACK

Ulita si bulevard

Daniel Cristea-Enache

     Dupa aproape trei lustri de la Revolutia din 1989, continuam sa privim cu neincredere, cu suspiciune chiar, acel tip de unanimitate betonata, pe cat de artificial obtinuta, pe atat de pompos declamata de la tribuna oficiala a vremii. O falsa concordie, o trista hora colectiva in care se prindeau _ in ordine _ muncitori, tarani si intelectuali, pentru asi arata sprijinul entuziast pentru politica Partidului Comunist Roman, in frunte cu Secretarul sau General... Orice sar spune, am ramas marcati de acele solidaritati alterate in insusi principiul lor, de tehnica nivelarii si obligatia intrarii in rand; si resimtim inca, dupa atatia ani, povara adeziunilor silite, a opiniilor in conformitate cu o linie partinica bine trasata. Indicatii pretioase? Numai cand iti aduci aminte de aceasta sintagma, un rictus iti infloreste pe figura, si tragi cu si mai mult nesat in piept aerul libertatii de azi. Libertatea de a gandi si de a scrie ce gandesti; libertatea de a spune adevarul si libertatea de a gresi; libertatea de te solidariza cu altii si libertatea de a fi singur, complet singur, daca aceasta tie voia. Dupa o epoca de aur calp si de omogenitate silnica, a venit una a individualismului pregnant si a multiplelor singuratati.

     Si pentru ca scriitorii, artistii sau situat mai mereu in avangarda societatii, lumea noastra literara sa configurat intrun mod care sa indeparteze pericolul izolarii. Scriitorul roman, indiferent de religie, varsta, sex si capacitati intelectuale, e invitat staruitor sa faca parte dintro grupare. Un grup bine sudat, cu un set de convingeri disponibile pe hartie si pe discheta, actualizate, din cand in cand, prin noi ucazuri emanand de la un Centru. Toti membrii grupului au, fireste, aceleasi valori si principii, dar si aceleasi gusturi, simpatii si antipatii, admiratii si ranchiune. O carte care ia placut Sefului place, automat, tuturor, iar un autor antipatizat la varf va fi sistematic injuriat la baza. Situatia ar fi destul de trista, daca nar deveni comica prin proliferarea acestor grupuri si grupuscule (tabere, coterii, gasti) ferm convinse, fiecare, ca se afla in posesia adevarului integral, si ca toate celelalte orientari sunt profund gresite ori necinstite. Nationalisti si internationalisti, autohtonisti si europenisti, ideologi de stanga si ideologi de dreapta, liberali si conservatori, modernisti si postmodernisti, fracturisti si fripturisti: tot atatea opozitii si adversitati nete, fara rezerve si posibilitatea unui recurs. E suficient sa aderi la una dintre aceste grupari de pe esichierul politicoliterar, pentru a respira usurat si a te simti salvat. Īn sfarsit, nu mai esti obligat sa gandesti cu capul tau, sa ai propriile valori, nuante si indoieli. Responsabilitatea individuala se topeste pana la disparitie: ura! esti parte dintrun batalion ce marsaluieste triumfator pe o ulita. Ce mai conteaza ca, pe ulitele vecine, defileaza alte grupuri cu alte steaguri, starnind la fel praful si hazul oamenilor iesiti la portita, sa vada si sa se minuneze? Noi siai nostri ne simtim bine asa cum suntem, iar ei siai lor isi canta, mai mult ca sigur, neputinta. Ce mai conteaza ca bulevardul civilizatiei si al traficului, al benzilor multiplicate si al circulatiei intense, in mai multe sensuri, dar dupa aceleasi reguli, se afla atat de departe? E important ca noi sa fim stapani absoluti pe o ulita tot mai desfundata, baroni pe jalnicul nostru petec de scena literara.

     Va urez succes, succesul pe care il meritati. Dar pe mine, unul, va rog sa nu contati.



« BACK