CULTURA » Idei


BACK

murdaria

Murdaria oprita

Cornel Radu CONSTANTINESCU

Cateva decenii la rand se puteau vedea pe ziduri, bronzate de astrul diurn cu vapai gitane al Bucurestiului, vreo cateva semne: un A, incercuit, si o sageata indicand adapostul antiaerian si o roata dintata, cu legenda Votati Soarele". Strajuiau inutil o istorie abstracta. Razboiul rece devalorizase razboiul si comunistii abia daca visau sa-si aminteasca ca devenisera stapanii eterni ai tarii, prin alegeri. Fie si masluite.

O inscriptie mai veche si familiara bucuresteanului, de prestigiul blazonului era: Murdaria oprita! Scris cu vopsea alba pe orice gard ori zid in unghi ascutit, de unde razbateau intepator duhorile interdictiei si parfumul necunoscut al unei utopii edilitare. Aici e un mister atat de drag noua: nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sa irige locul daca n-ar fi vazut inscriptia. Cu harnicie chiar, daca se mai anunta o amenda grasa, de nimeni aplicata si de nimeni platita. Ideea unei evaziuni fiscale naturale trezea in fiecare, cu un fel de indreptatire, pofte pestilentiale. Interdictia stimuleaza libertatea, tot asa cum apelul pur literar la curatenie atrage mizeria.

Inscriptia dainuie si astazi, ca esenta a simtului nostru teoretic pentru ordine si a bucuriei noastre funciare pentru dezordine. Ba chiar a justitiei. Orice lege afisata la vedere e o invitatie la inteleapta ei desconsiderare, un fel de a face cu ochiul celor vag frisonati de obligativitatea si rigorile ei. Textul integral ar suna: Murdaria oprita de sanchi". Astazi se aduna munti de gunoaie mai la tot coltul de strada. Cu sau fara inscriptii, ignorand dintr-un foc si birocratia, si bunul-simt. Intr-o tara care se parfumeaza in draci pe nespalate, cu cele mai multe si mai agresive reclame de detergenti, sapunuri si inalbitori avem cele mai multe tone de murdarii pe cap de locuitor, acumulate cu un fel de frison al cursei inarmarilor.

Devenim pe zi ce trece o uriasa pubela. Nu zic ca place tuturor, dar nu reactioneaza nimeni cu vehementa impotriva acestei stari de lucruri. Ne-am obisnuit, si de la obisnuinta la placere nu e decat un pas, mai exact o izbanda a firescului. Pe o piramida de gunoi, vad intr-o zi un palc de stancute care vanturau carpe, sticle, resturi menajere, starvurile unor posibile animale de companie, in cautarea lucrurilor de folosinta foarte indelungata. Daca le-ar fi cercetat doar, si eventual sortat, as zice ca faceau munca de ziaristi, vinovati ca intotdeauna ca intarata, ca inraiesc mirosurile. Cu si sunt probabil.

Gunoiului fizic ii corespunde, asa zicand, de dragul formularii, altul metafizic. Natiunea da semne ca se scufunda, cu pas sportiv in marlanie. Kitsch-ul alunga valoarea, careia avantul revolutionar din '89 visa sa-i redea prestanta, ranita chipurile de comunisti. S-a reusit si distrugerea a ceea ce mai era, cat de cat, valid. Acum, tot ceea ce tine de cultura pare sa fie doar un condiment al socialului consumist, un decor sulemenit al imposturii, favorizand, nepedepsit si netaxat, comertul de toate soiurile.

Nu stiu ce casa de mode lanseaza colectia Constantin Brancusi". Muzeul National de Arta e inchiriat pentru fel de fel de cumetrii. In fata unui tablou de Grigorescu, doi comici care flatuleaza cuvinte invita lumea la televizor sa vada un bou privind un car", statuile sunt cand batjocorite cu inscriptii obscene, cand amputate, imputinate de bronz (chiar pana la 5 tone, cum relata presa de curand). Doua muzee se inchid pentru ca asa vrea muschii administrativi ai unei directoare. Eminescu a ajuns prilej de bataie de joc, in interpretari neconventionale", un fel de jalnic pandant al tinutei neconventionale". VIP-urile cresc ca mustele verzi pe balegar. Orice fata de prezentatoare umple pana la refuz paginile presei (la concurenta cu toate mazetele politicii). Ele, care au surclasat orice mare actor, mare artist din tara asta ne arata chilotii, pansamental intim, ranile din amor, intalnirile din avion, sub(orice)marin, de pe scara de pompieri si cea ierarhica. De actori ti se face mila. Nume importante au trecut de la corvoada politica a versurilor patriotice la ranitul reclamelor. Mitocania ia locul spiritului. Un obez in ale obrazniciei primeste in dar o carte, pe care, anunta vesel natiunea telemanica, o va utiliza in echilibrarea unei mobile, pe post de suport. E ceva! Nu-i da foc!

Uitam tot si ne aducem aminte de ce nu trebuie. Am uitat ca marele pictor Ioan Andreescu s-a nascut acum 150 de ani, ca si Eminescu, dar dam anunturi din minut in minut ca nu stiu ce analfabet, insolent si grobian, specialist in susanele muzicale a implinit niste ani si cateva luni. De Cuza nu mai amintim ca de o piaza rea. Anul acesta impulsurile federalizarii tarii au stins dorul de Unire. Ne-au invadat muzica de cartier, formatiile care se incheaga pe langa tomberoane, la fiecare doua scari de bloc. Pana si la Eurovision ne prezentam cu inflexiuni nomade, ca esenta a melosului romanesc. Ministerul Culturii atesta dansatoare pentru Turcia, Cipru si alte tari arabe, despre care Politia sustine ca sunt curve sadea, organele de subtire ale statului usurand doar traficul legal" cu carne vie. Spectacolele de revista si umor se zbat intre pornografie si ragaieli. Duminica de duminica televiziunile au transformat tara intr-o uriasa si isterica loterie, ca in toate tarile sarace, subdezvoltate, cu oameni disperati. Comisia Audiovizualului se face ca nu inregistreaza acest Bancorex la vedere, pe dezbracatelea (unde in pauzele artistice se si mimeaza cu sarguinta cate un trist act sexual). Afisajul din Capitala imita jalnic America precum nu stiu ce localitate insulara din Pacific care preia modele celor mari prin intermediul Bulgariei sau Albaniei.

Am ajuns o piata de desfacere sordida, cu marfuri proaste, expirate si vicii autentice. Incepe sa se degradeze si ceea ce credeam intangibil: limba. Scriind astfel de lucruri sunt constient ca accelerez ritmul destramarilor. Pacatul pare dulce, iar lenea e sanatoasa. In cativa ani, filarmonicile vor canta in izmene, teatrele vor inchiria scena cu ora, editurile vor publica memoriile Omidei, iar in expozitii vom alinia instalatii din tucale. Singurul loc unde se va mai citi, exclusiv ziare, va fi Parlamentul, iar unde se va scrie Ministerul Finantelor (fireste, somatii cu pestilential iz fiscal).

Cand vom vrea sa ne trezim se va fi lasat de mult seara. Ne prabusim nerabdatori in integrarea cu neantul, unde totul, absolut totul, va fi neclar, iresponsabil si alternativ.


  • cuprins - index de numere - posta redactiei pe Internet
  • Copyright S.C. ADEVARUL S.A., Piata Presei Libere 1, Bucuresti, Romania - All rights reserved
    Produced with Adobe Page Maker 6 on MS Windows 95


    BACK