CULTURA » Idei


BACK


Importanta uitarii

Henri WALD

Uitarea este privita indeobste ca o deteriorare a memoriei si nu ca una din dimensiunile contradictorii ale ei. Ce ne-am mai aminti daca n-ar exista uitarea? O minte covarsita de tot ce a invatat inceteaza sa mai fie creativa.

Imaginand un om cu memoria perfecta", cunoscutul scriitor argentinian Borges il descrie astfel: Acesta, nu trebuie sa uitam, era aproape incapabil de idei generale, platonice. Nu numai ca-i venea greu sa inteleaga ca simbolul generic caine cuprinde atatia indivizi de diverse marimi si de diverse forme; dar il deranja faptul ca dulaul de la ora trei si paisprezece minute (vazut din profil) are acelasi nume cu cel de la ora trei si un sfert (vazut din fata)". Si Borges conchide: A gandi inseamna a uita diferentele, a generaliza, a abstrage. In lumea ticsita a lui Funes - eroul schitei - nu existau decat detalii, aproape imediate".

Uitarea este aceea care roade legaturile imediate dintre om si mediul sau inconjurator, dandu-i omului posibilitatea sa se indeparteze de fenomen si de prezent pentru a ajunge la esenta si a fanda, astfel, in viitor. Slabind legaturile nemijlocite care mentin constiinta in preajma lucrurilor, uitarea elibereaza o cantitate de energie spirituala din ce in ce mai mare si ii permite omului s-o foloseasca pentru a gandi, pentru a trece de la constatarea unor imprejurari la adevaruri din ce in ce mai generale si mai adanci. Fara contributia uitarii, omul n-ar fi reusit sa-si cucereasca distanta necesara fata de natura pentru a i se opune, a o cunoaste si a incerca sa si-o faca mereu mai prielnica.

Tot uitarii ii datoreaza si vorbirea puterea ei de a scutura" reflectarea lucrurilor de oglindirea senzoriala a proprietatilor individuale si de a retine doar semnificatia lor generala. Rostind vorbe asemanatoare ori de cate ori se aflau in fata unor lucruri asemanatoare, oamenii au inceput sa uite diferentele dintre ele si sa-si aminteasca doar proprietatile lor comune. Asa au ajuns oamenii, incetul cu incetul, sa treaca de la 37 de cuvinte diferite pentru Soare din limba sanscrita la cuvantul Soare, mai precis la notiunea de Soare. Forta constitutiva a notiunii a fost metafora: transportul semnificatiei de la concret la abstract.

Vorbele nu se refera niciodata la individual sau la prezent. Ele vizeaza ori trecutul, pe care il rezuma, ori viitorul pe care il prospecteaza. Lucrurile prezente pot fi aratate. Cand fac impresia ca se refera la un lucru individual, vorbele il asaza, de fapt, sub conul de lumina al unei semnificatii, care are o fata orientata spre trecut si cealalta spre viitor. Cand spun ca ceea ce se afla in fata mea este calendar", identific obiectul din fata mea cu toate calendarele din trecut si din viitor. Asadar, vorbele exprima intotdeauna amintiri si asteptari.

Participarea la un eveniment trebuie sa devina amintire ca sa se poata vorbi despre ea. Intr-un fel sau altul, orice scriitor se afla in cautarea timpului pierdut". La ce stadiu ar fi ramas cultura daca n-am fi uitat pictogramele si ideogramele din care provin literele textelor contemporane? Cea mai omeneasca insusire a omului rezida in puterea lui de abstractizare. Or, abstractia este ceea ce a ramas dupa ce s-a uitat concretul. Cultura s-a dezvoltat tocmai prin rafinarea mijloacelor de abstractizare a cunostintelor. Exceptionala memorie a primitivilor nu este decat cealalta fata a saraciei lor in notiuni abstracte. Neputandu-si rezuma experienta intr-o cantitate mai mica de notiuni generale, primitivii sunt nevoiti sa tina minte o uriasa cantitate de notiuni speciale. Prin uitare, amintirea are la dispozitie numai partea utilizabila a trecutului: experienta abstractizata si generalizata.

Memoria aduce in constiinta amintirea trairilor si ideilor uitate de care este nevoie in anumite momente. Daca n-am uita nimic, scrutarea viitorului ar fi primejdios de stingherita. Insa rezervorul de idei uitate nu este compus doar din ceea ce foloseste inaintarii spre o viata mereu mai omeneasca, ci si din porniri condamnabile, ascunse in inconstient si care scapa gandirii critice. Psihanaliza incearca sa le aduca in constiinta pentru a le putea elimina.

Cultura, s-a spus nu stiu de catre cine, ca este ceea ce a ramas dupa ce s-a uitat tot ce s-a invatat. Uitarea ajuta transformarea instruirii in cultura, iar cultura selecteaza filtrele uitarii.

Se repeta mereu sa iertam, dar sa nu uitam; nu cred in posibilitatea iertarii fara uitare.


Copyright S.C. ADEVARUL S.A., Piata Presei Libere 1, Bucuresti, Romania - All rights reserved


BACK