CULTURA » Arta


« BACK

Sa fim realisti, sa cerem imposibilul

Magda Mihailescu

       Daca nu azi, atunci maine; daca nu maine, atunci poimaine. Fiecare se convinge, ciclic, de adevarul unei zicale: Nimeni nu este profet in tara sa". Pana mai ieri as fi bagat mana in foc daca cineva ar fi adus in discutie soarta Festivalului International de Scurtmetraj de la ClermontFerrand: ce rau li sar putea intampla acelor baieti, cine iar mai putea ameninta pe cei care, cu un sfert de secol in urma, studentiboboci fiind, continuatori ai unei traditii de cinefilie foarte puternice in regiunea Auvergne (André Bazin scria despre cineclubul din Chamalières) au organizat cateva Zile ale scurtmetrajului" ce aveau sa devina, cu timpul, cea mai importanta manifestare de gen din lume? Nimeni si nimic nu iar putea atinge, imi ziceam. Am vazut, vreme de cincisprezece editii, cum a crescut festivalul de la un an la altul, cum a iesit din cele doua sali ale Casei de Cultura, extinzanduse in amfiteatrele Universitatii Blaise Pascal, pentru a face fata afluentei tinerilor spectatori, studentilor, elevilor. Cand am venit aici, prima oara, in 1990, ca membra in juriul international, numarul celor care au intrat in sali batea spre 40.000. Astazi, a sarit de 130.000, cifra ce asigura festivalului primul loc, in Franta, sub raportul frecventarii. Dupa modelul clermontez, au rasarit cateva alte zeci de intalniri de acest fel, nationale sau internationale; alti inimosi, din alte tari, au intrat in hora, dornici sa dea o sansa creatiilor unor incepatori sortite, altfel, sa ramana departe de ochii celor multi. Din primavara lui 2000, societatea Sauve qui peut le courtmétrage", structura ce organizeaza competitiile, beneficiaza de un centru unic in Europa numit La Jetée" (dupa filmul lui Chris Marker), un spatiu de 1.000 metri patrati ce adaposteste toata documentatia scrisa sau audiovizuala despre genul scurt, repertoriata, clasificata, conservata si informatizata. Oricine o poate consulta prin Internet sau poate solicita informatii suplimentare. Vazuta de departe, cladirea, putin bizara, are aerul unui vapor tras la mal, dupa o lunga calatorie (aveam sa aflu ca arhitectul era un iubitor al marilor, iar faptul ca orasul este inconjurat de munti si vulcani nu la clintit din planurile sale). Centrul National al Cinematografiei a decretat La Jetée" drept Polul regional al educatiei prin imagine". Elevii din clasele liceale isi fac, aici, lectiile pentru atelierele de cinema de la scoala. Un copil, un pusti de 1214 ani, are privilegiul de a sti mai multe despre unele filmulete de inceput ale lui Griffith sau Hitchcock decat un profesionist de aiurea, pentru simplul motiv ca cei reuniti, cum spuneam, in societatea Sauve qui peut le courtmétrage" au cotrobait ani de zile prin cinemateci si cataloage pentru a descoperi creatii nestiute sau demult uitate, mici bijuterii sterse, apoi, de praf si oferite in memorabile programe paralele. Am fost martora, in acest an, a insistentei lui Christian Guinot, curatorul Retrospectivei Truffaut" de a obtine primul scurtmetraj al cineastului Une visite" din 1954, mai mult un joc intre prietenii (Rivette, DoniolValcroze) de la Cahiers du Cinéma", renegat" mai tarziu si ferecat, pentru totdeauna, intrun dulap inaccesibil, potrivit vointei autorului. Programul nu a pierdut, probabil, decat un graunte de curiozitate, in lipsa acestui prim document, dar pasionatul initiator al omagiului adus lui François Truffaut dupa doua decenii de la moartea sa nu sa impacat cu gandul ca cevaceva nu ia reusit. Acestia sunt baietii de la ClermontFerrand". Am crezut si aici mam lasat dusa, recunosc, tot de o idee truffaldiana, si anume ca o mare pasiune te pune la adapost de rele ca nu are cine sa le puna bete in roate. Va trebui sa mai treaca o vreme pana sa putem judeca raporturile dintre cultura si societatea contemporana in globalitatea lor, iesind din tarcul tranzitiei noastre. Nu este deloc incurajator pentru unii ca noi, dar mai bine sa fim lucizi. Iata, mai exact, despre ce este vorba. Subventiile acordate de stat asociatiilor organizatoare ale festivalurilor de scurtmetraj au fost reduse simtitor. La sfarsitul lui decembrie trecut, un protocol atenta, inca o data, la situatia si asa precara a celor cunoscuti sub numele de intermitenti ai spectacolelor", artisti cu bucata", cum ar veni, multi dintre ei lucrand chiar in productia genului scurt. Aceasta dubla lovitura a fost perceputa ca o expresie a unei politici de uniformizare a culturii, de clonare" a cliseelor, de excludere a celor care ies din seria marilor spectacole pe gustul canalelor de televiziune si al publicatiilor cu vocatie fie populista, fie elitista. Festivalul sia vazut de treburile sale, sa adaptat austeritatii, dar a mers mai departe. A contat pe succesul sau, cu adevarat popular, pentru a oferi guvernantilor si oficialitatilor inca un argument al importantei si soliditatii manifestarii din inima Frantei: 133.000 de spectatori, aproape cinci sute de producatori, distribuitori si directori de festivaluri de pe intreg mapamondul, veniti sa cunoasca si sa raspandeasca cele mai noi scurtmetraje, sai intalneasca pe tinerii lor autori. Daca seara de deschidere a actualei editii (a 26a pentru competitia nationala, a 16a pentru cea internationala) a fost una destul de potolita tensiunea se lasa mai mult ghicita cea a inchiderii a lasat sa se vada intreaga nemultumire si hotararea celor implicati de a rezista. Organizatorii au hotarat ca, spre deosebire de anii trecuti, ritualul de acum sa nu includa nici o personalitate oficiala chemata pe scena. Presedintele societatii Sauve qui peut le courtmètrage" a anuntat intentia de a adresa tuturor manifestarilor de gen un apel pentru infiintarea unui organism numit Le carrefour des festivals" (Rascrucea festivalurilor): Chemam la o lupta cot la cot a spus JeanClaude Saurel impotriva distrugerii sistematice a unui bun comun, va chemam sa ne unim pentru a avea un colectiv de rezistenta, pentru a organiza in mod concret solidaritatea".
      In aceasta atmosfera, actorul Mathieu Amalnic, membru in juriul national, a turnat gaz pe foc, in momentul in care a anuntat hotararea celor cinci componenti de a nu acorda Marele Premiu" (ceea ce nu sa mai intamplat pana acum), tocmai pentru a atrage atentia asupra uniformitatii" productiei franceze, fenomen catusi de putin strain de politica actuala a distribuirii fondurilor destinate culturii: Am vrut sa marcam a spus el un semn de intrebare general. Ni sa parut ca scurtmetrajul francez trebuie sa paraseasca o mult prea batuta gramatica, daca vrea ca filmele sa nu semene atat de mult, incat uneori lasa impresia ca este unul si acelasi. Daca nu va face asta, atunci inseamna ca guvernul are dreptate, atunci cand decide sa nul sustina. Daca am da un Grand Prix" in aceasta seara, ar insemna sa ne prefacem ca totul merge bine. Sa nu ne supunem uniformizarii".
      Roland Thénot, membru in juriul international, avea sa marturiseasca, mai tarziu, ca astfel de clipe iau amintit de tineretea sa de fost combatant pe baricadele miscarilor din mai 1968. Si atunci revolta a pornit tot de la cinema. A se lua aminte. Atunci sa nascut frumoasa lozinca Sa fim realisti, sa cerem imposibilul".

« BACK