CULTURA » Introducere

Literatura domestica si literatura salbatica

Cristian Tudor Popescu

      Nu stiu cum as putea citi un rand literar pe ecranul computerului. Pentru mine, literatura e legata de suporturi organice: hartia, vocea umana sau viata pur si simplu. Un vers, chiar si din Poe sau Borges, scris pe display imi da aceeasi senzatie ca o dare de seama sau un prospect de medicament.
      Asa sunt eu format de viata si vremurile pe care le-am trait. Nu consider insa acest mod de a gandi si simti nici bun, nici neaparat adevarat - sunt constient ca e doar o limitare impusa de timp. In cazul picturii, care mi-e mai putin aproape, sesizez imediat absurdul: esenta picturii, vesnic si indisolubil legata de panza si ulei sau acuarela? Peste 50 de ani, pictorii" vor azvarli culori electronice in spatiu...
      De fapt, problema literaturii pe Internet e un caz particular al unei chestiuni mult mai largi: dependenta Artei de suportul ei. Cred ca e la fel de gresit sa crezi ca literatura nu poate fi decat in carti sau ca nu are importanta pe ce e scrisa literatura. Arta poate lua nastere oriunde in spatiu si timp. O punga de plastic, alba, dansand cu vantul toamnei, pe fundalul unui zid cenusiu de beton (American Beauty) poate sa-mi starneasca aceeasi emotie ca o mare balerina in Lacul Lebedelor". Arta a inceput pe peretii pesterilor, la primele sunete articulate scoase in jurul focului si va ajunge la imense holograme proiectate pe varfurile muntilor sau in spatiul cosmic. Lumea, viata, nu sunt omogene, nici izotrope. Nu orice segment existential are noima. Dimpotriva, exista zone aride, deserturi de sens in curgerea lumii, vietii. Noima se gaseste doar in nodurile retelei. De acolo iradiaza spre rest. Aceste noduri pot fi domestice, de crescatorie, atunci cand sunt produse de om in mod deliberat sau salbatice, atunci cand le naste natura sau omul in mod inconstient. Un vers din Shakespeare, o pasare moarta cu capul in jos si ghearele inclestate de creanga, un tigan care ii spune tigancii ai carnuri vechi de din sold" si cineva care sa le auda, sa le vada, sa vibreze la ele.
      Liternet? De ce nu? Cea mai mare greseala pe care o poate face un critic este sa ataseze valoare suportului actului artistic. Eu cred ca poate exista literatura, buna sau proasta, pe Internet, tot atata cat pe hartie. Numai ca va fi altfel de literatura. Suportul nu da valoare, dar modifica. O astfel de literatura are nevoie de alti cititori. Nu de mine.


Aceasta sectiune a fost realizata cu acordul redactiei Adevarului Literar si Artistic.

Subcategorii: